domenica 23 novembre 2014

NUSTALGIA di Aldo Bottini



Ti sei arestau sulu, casunetu,
fra mezu a sti giganti de simèn
cun u to’ urtiö cürau ancù mai bèn
ascì se sù avù u ghe n’è puchetu.

A campagna prima a t’eira au giru
e u fussàu u te curreva daa veixin;
i uxeli i te niava sce-u camin
e püra a l’eira l’aria au respiru.

Avura a te subaca a cunfüxun:
criùi, muturi, burdèlu a nu finì;
fümu, rümenta e, purtropu, ascì
sciringhe üsae de suta au to’ barcun.

Tegni düru, casetina, nu mulà:
cunserva ancù pe’ tüti l’arregordu
da bèla Sanremu che a nu scordu
e che, crescendu, tropu a l’è scangià.


Aldo Bottini – Dialetto di Sanremo


NOSTALGIA


Sei rimasta sola, casettina,
in mezzo a ‘stì giganti di cemento
col tuo orticello curato ancora bene
anche se sole adesso ce n’è pochino.

La campagna prima ti era intorno
e il torrente ti scorreva da vicino;
gli uccelli facevano il nido sul tuo camino
e l’aria era pura al respiro.

Adesso ti sommerge la confusione:
grida, motori, chiasso a non finire;
fumo, immondizia e, purtroppo, anche
siringhe usate sotto alle tue finestre.

Tieni duro, casettina, non mollare:
conserva ancora per tutti il ricordo
della bella Sanremo che non scordo
e che, crescendo, troppo è cambiata.

Nessun commento: