martedì 16 febbraio 2016

A CAREGA IN SCIA A PORTA di Gabriella Gismondi


Ai primi caudi u se sciorte de cà
E u se mete a carega de traversu
In scia a porta
Nisciün u sèra cua ciave
A ciave grossa e pesante
a pesereva in ta staca!
Passandu pe’ ina Parma
u se capisce che Mumina a l’è föra
forsci a l’è in sciu u biju a lavà
a l’ha messu a carega in scia a porta,
ciù in giù Marieta da Funtana
a l’ha sciurtiu e corbe da früita e da verdüra
a l’ha lasciau a bitega duverta
ma a l’ha messu a carega in scia a porta,
nisciün u entra:
u se resta föra a speità
e u se ciaciara
i fiöi chi sun vegnüi pe’ catà e caramèle
mentre i l’aspeitan i giöga a figürine
ma sensa scumpassà a porta.
In scia a strada tüte e porte i sun duverte
Nisciün u e sèra e mancu u l’aremba
U pà in foira , ma u se viveva propriu cuscì
Nu tanti ani fa
u gh’eiera cena fidansa
Tütu u se faixeva da bon a bon
Ciacün u saixeva respeità e couse di autri
U nu gh’eira besögnu de tegnì d’öju ren
In tu cö da gente a stessa leze d’unestà:
A sareva staita ina vergögna
rafà in ca’ d’autri
nisciün u puxeva fa
ina cousa paresca!


Gabriella Gismondi – Dialetto di Sanremo


LA SEDIA SULLA PORTA
Ai primi caldi si esce di casa
e si mette la sedia di traverso
sulla porta
nessuno chiude con la chiave
la chiave grossa e pesante
peserebbe nella tasca !
Passando per via Palma
si capisce che Mumina è fuori
forse è sul beodo a lavare
ha messo la sedia sulla porta,
più in giù Marietta della Fontana
ha messo fuori le ceste della frutta e della verdura
ha lasciato il negozio aperto
ha messo la sedia sulla porta,
nessuno entra:
si resta fuori ad aspettare
e si chiacchiera
i bambini che sono venuti per comperare le caramelle
mentre aspettano giocano con le figurine
ma non oltrepassano la porta.
Sulla strada tutte le porte sono aperte
nessuno le chiude e neanche le accosta
sembra una favola, ma si viveva proprio così
non tanti anni fa
c’era piena fiducia
tutto si faceva con buona fede.
Ciascuno sapeva rispettare gli averi degli altri
non c’era bisogno di sorvegliare niente
nel cuore della gente la stessa legge di onestà:
sarebbe stata una vergogna
rubare in casa d’altri
nessuno poteva fare
una cosa simile!

Nessun commento: