sabato 18 giugno 2016

PAIRE di Rossella Ballestra


Miru, e rimiru turna:
me paresce ina cousa
ch’a deve ancura vegnì,
ma tüti i giurni ch’i passa
me n’acorzu de ciü.
Ti eiri u mei spegliu
e n e parlu cun tantu urgögliu,
a tou vuxe  al’è sempre int’u mei cö
e inte tüti i cantui
vagu delongu çercandu u tou audù.
Stamatin in sci-a terrassa
ti m’hai faitu ina surpresa:
a tou sciura tantu cara
a l’eira lì ch’a me mirava.
On gardau lasciü
pe’ ringrassiate tantu
ma se restesse ancù çent’ani
insce sta terra
nu gh’afareva mai
a rengrassiate abastanza.



Rossella Ballestra – Dialetto di Ventimiglia


PADRE

Guardo, e riguardo ancora:
mi sembra una cosa
che debba ancora accadere,
ma tutti i giorni che passano
me ne accorgo di più.
Tu eri il mio specchio
e ne parlo con tanto orgoglio,
la tua voce è sempre nel mio cuore
e in tutti gli angoli
vado sempre cercando il tuo odore.
Questa mattina sulla terrazza
mi hai fatto una sorpresa:
il fiore che ti era tanto caro
era lì che mi guardava.
Ho guardato lassù
per ringraziarti tanto
ma se rimanessi ancora cent’anni
su questa terra
non ce la farei mai
a ringraziarti a sufficienza.


Nessun commento: