sabato 5 marzo 2016

A CANSÒN DE L'ÂIGUA di Carlito Amoretti


Âigua bona che ti vegni dau sé,
Âigua dusse cume l'amé,
Âigua fina che ti caiessi e muntagne,
Âigua d'argentu che ti rinfreschi e vivagne.
Âigua ciâia drentu au pussu,
ti ciatti u bagiu, a biscia e u pesciu russu.
Âigua viva che ti vai int'i riài,
ti bagni campagne, orti e cùinài.
Âigua scüa che ti derocchi e meaie,
ti ruxìi e preie e ti ne fai de scàie.
Âigua forte che ti gìi i muén,
ti frânzi e uìve e u gran cian cianén.
Âigua bèlla che nu ti te fermi mai,
ti fai cresce e ciânte, e sciùe e i prài.
Âigua sânta che ti ne dai da mangiâ,
Âigua cârma che ti te ne vai au mâ,
Âigua che u Sù u te bâxa e u te fa rimuntâ,
Âigua int' nìvue pe' ricumensâ…



Carlito Amoretti – Dialetto di Oneglia


LA CANZONE DELL'ACQUA

Acuqa buona che vieni dal cielo,
Acqua dolce come il miele,
Acqua fine che carezzi le montagne,
Acqua d'argento che rinfreschi le sorgenti.
Acqua chiara dentro al pozzo,
nascondi il rospo, la biscia e il pesce rosso.
Acqua viva che vai nei fossati,
bagni campi, orti e cùinài.*
Acqua scura che fai crollare i muri,
corrodi le pietre e ne fai dei frammenti.
Acqua forte che giri i mulini,
frangi le olive e il grano piano piano.
Acqua bella che non ti fermi mai,
fai crescere le piante, i fiori e i prati.
Acqua santa che ci dai da mangiare,
Acqua calma che te vai al mare,
Acqua che il Sole ti bacia e ti fa risalire,
Acqua nelle nuvole per ricominciare...

* Termine non tradotto dall'autore stesso.

Nessun commento: