martedì 17 novembre 2015

NUVÈMBRE di Dino Ardoino


A pecùndria d'in vöu dopusdernà
ch'a passu acandacàu sènsa fa rèn.
Ma cous'u se po fa
se i penscïeri
i l'han e are basse
e l'èstru u nu i sustèn?

Dau barcun arrembàu
a vegu int'u giardin
che in garsunétu biundu,
despentenàu,
u giöga cun in carretin
mancante d'ina röa
e u l'ence de föje passe.

U se ghe demùra e u pröa
a faru caminà:
u basta cuscì pòucu
pe' assènde catru soudi de speransa.


Dino Ardoino – Dialetto di Sanremo


NOVEMBRE

La malinconia d'un vuoto pomeriggio
che passo ciondoloni senza far niente.
Ma cosa si può fare
se i pensieri
hanno le ali basse
e l'estro non li sostiene?

Dalla finestra socchiusa
vedo nel giardino
che un ragazzino biondo,
spettinato,
gioca con un carrettino
mancante di una ruota
e lo riempie di foglie secche.

Vi si diverte e prova
a farlo camminare:
basta così poco
per accendere quattro soldi di speranza.

Nessun commento: