giovedì 24 aprile 2014

L’OMU DU MAGAJU di Angioletta Ascheri Grosso

L'Associazione culturale A Cria di Vallebona,
profondamente dispiaciuta, saluta la cara e simpatica amica Angioletta 
che, per tanti anni, ha reso allegre e spiritose le serate 
de U Giacuré in piazza.

Angioletta Ascheri Grosso

Ina chinzena d’agni fa, candu l’invernu u ne staixeva pe’ lascià,
e l’amandura a incumensaiva a brutezà,
u arrivava pe-e campagne du Surà,
in brav’omu, ch’u ghe piaxeiva tantu magajà…

U nu eira pe’ ren tracagnotu, ansci,
a so péle a eira propiu atacà a l’ossu!
E sue fatesse in u eira pe’ rèn bèle,
e chele povere braghe i ghe rezeva e bertéle.

E so brasse, seche cume stucafisci, e u so fa
u te dixeva ch’u nu aveva mai avüu de visci.
A so bursa, ina pecina mandià e drente
u gh’aveva u so sdernà…

Cun ina bèla scapelata in segnu de rispètu u dumandaiva:
“Signò ci avite qualcosa da fa, ‘na fascetta da magajà?”
U incumensaiva a travajà cun gàribu e bona vuluntà e, a son de magajàe,
u te preparaiva l’ortu pe’ semenà e bone verdüre pe’ a növa anà…

Cande u su staixeva pe’ carà
u nu gh’eira mancu ciü in gevu da sciacà!
St’omu u se des-ciulava pe’ acuntentà u bacàn,
u eira urgugliuusu de gagnasseru bèn stu tocu de pan.

A butija de vin ch’u se scuraiva, man man ch’u magajaiva
a ghe daixeva a forsa de finì a giurnà.
Ma avura duv’u l’è finiu l’omu du magaju?
Chel’umetu sécu, sutiru u s’è persu, u s’è arrichiu,

o u averà reesu a so agnima a Diu?
U nu sareva giüstu ch’u nu avesse lasciàu
a nisciün a so eredità: a voja de travajà,
l’amù pe’ a tèrra e a pasciun de magajà!


Angioletta Ascheri Grosso – dialetto di Sanremo

3 commenti:

Federica Debendetti ha detto...

Grazie... Una foto di quest'estate... Si era proprio divertita au giacuré, come sempre!

Gianni Modena ha detto...

ricordo anch'io il suo intervento a Vallebona... forse il suo ultimo ingresso in scena... Indimenticabile!

Gianna Grosso ha detto...

È una immensa gioia sapere quanto sia stata speciale la mia mammina pur lasciandoci in questo GRANDE dolore