giovedì 13 giugno 2019

ME NONA di Enrica Carlo


Me nona Marì, au Burgu, 
cunusciüa pe' a lenga s-ceta,
a s'ingambarava delongu in italian.
Cande mei nonu u a salüava:
- Bona Marì, a vagu,
u m'aspéita Bacì au dopulavuru -.
- Nu stame ciü a imbetà - a ghe dixeva
- cun stu capulavuru,
pensa a ta nessa che int'u servelu
u nu ghe po' intrà a politeama*;
a l'è a maistra
ch'a n'u-u manda a dì,
famu carcousa
ch'a nu vaghe a finì
cume so ziu, balasse,
che pe' daghe a distrussiun**
a n'ho sarziu de strasse -.
Pe' mi u l'eira in spassu sentira mugugnà
tra ina pumata seca
e in pan de cà.
- E tü salopa - alantù a me criava -
sta atenta a non sgurare
da stu maixé,
nu stame a dà, Segnù,
in autru despiaixé -.



Enrica Carlo – Dialetto di Sanremo


MIA NONNA

Mia nonna Marì, al Borgo,
conosciuta per la parlata schietta,
si inciampava sempre con l'italiano.
- Buongiorno, Marì, vado,
mi aspetta Bacì al dopolavoro-.
- Non seccarmi più – le diceva -
con sto capolavoro,
pensa a tua nipote che in testa
non le può entrare la politeama*;
è la maestra
che ce lo riferisce,
facciamo qualcosa
affinché non faccia la fine
di suo zio, citrullo,
che per dargli la distruzione**
ne ho fatto di rammendi -.
Per me era uno spasso sentire i suoi lamenti
tra un pomodoro secco
e un pane casereccio.
E tu birba – allora mi gridava -
stai attenta a non scivolare
da quel muro,
non darmi, o Signore,
un altro dispiacere -.


* matematica
** istruzione