domenica 8 gennaio 2017

U SÈNSU DA MESÜRA di Dino Ardoino


Chiriùusu u l’è vié ch’a nu desarma
a dona, ascì s’a nu l’ha ciü l’età.
Delongu a tambüscia per sercà
de restà zùina: mancu avù a se carma,

a sciüsciant’agni, e creme a se ne dà
a brétiu! U gh’andereva àiga de varma
da abulàghera per levaghe a sciarma
d’in colu e pe’ insegnaghe che u passà

du tèmpu u fa arrivà chela stagiun
ch’a cunséja de tirà i remi in barca.
Ma u gh’è chela – paresca a in mascarun –

che de russetu ae lèrfe a se ne carca
in müju, sènsa pèrde l’ucaixun
de dasse u negru ai öji ch’u ghe marca

e rape da vejixe. Avesse cüra
u va bèn, ma cuu sènsu da mesüra!



Dino Ardoino – Dialetto di Sanremo


IL SENSO DELLA MISURA


Curioso è vedere che non disarma
la donna, pur se non ha più l’età.
Continuamente s’aggeggia per cercare
di restar giovane: neanche ora si calma,

a sessant’anni, e creme se ne dà
in quantità! Servirebbe acqua di malva
da immergérvela per levarle la caldana
di dosso e per insegnarle che il passare

del tempo fa arrivare quella stagione
che consiglia di tirare i remi in barca.
Ma c’è quella – simile a un mascherone –

che di rossetto alle labbra se ne calca
un mucchio, senza perder l’occasione
di darsi il neretto agli occhi che le marca

le rughe della vecchiaia. Aversi cura
va bene, ma con il senso della misura!

Nessun commento: