martedì 3 gennaio 2017

FÖGU di Mario Saredi

Brüxiàva tütu inturnu a mì,
nìvure de fümu
e a rüsca de pìn,
alègra de scciopetà.
Rati e scuiröi,
aviàu! Aviàu!
Insème ai angöi,
ma a lümassa a ciagnàva
céna de bave
che e sciame i nu sentiva.
Burdèlu,
burdèlu càregu d’àiga,
àiga sarà,
ma pe’ in menütu,
pöi,
sciamà, sciamà…
fögu,
chi vöra,
chi s’intèra,
chi brüxa…
e mì,
che ciache matìn,
lavu a fàcia â stüa
pe’ vé ciü bèn e sciàme…



Mario Saredi – Dialetto di Camporosso


FUOCO

Bruciava tutto intorno a me,
nuvole di fumo
e la corteccia di pino,
felice di scoppiettare.
Topi e scoiattoli,
presto! Presto!
Assieme ai ramarri,
ma la lumaca piange
piena di bave
che le fiamme non sentivano.
Rumore,
rumore carico d’acqua,
acqua salata,
ma per un minuto,
poi,
ancora fiamme…
fuoco,
chi vola,
chi si rintana,
chi brucia…
e io,
che ogni mattina,
lavo il vetro della stufa
per vedere meglio le fiamme…

Nessun commento: