domenica 13 gennaio 2019

A VITA A L’È BÈLA di Aldo Bottini

 

A vita a l’è bèla e besögna gudì.
A me ne riu de sti omi d’afari
invexendai pe’ vegnì miliunari:
mi a nu n’ho e a sun cuntèntu cuscì.

S’a nu l’ho rèn a nu ho mancu ciacrin,
au ciaru da lüna a posciu sugnà,
cu-in ragiu de sù a me posciu ascaudà,
e tütu u l’arangia in bon gotu de vin.

A vita a l’è bèla e a vesse gudüa,
chi l’è bülu u se po mete a cantà
cu-a vuuxe s-ciairìa da ina bèla bevüa.

Se ina chitarra a se mete a sunà
andamughe apröu pe’ fasse sentì
dae stele lasciü ch’i ne stan a gardà.



Aldo Bottini – Dialetto di Sanremo


LA VITA È BELLA

La vita è bella e bisogna godere.
Fanno ridere questi uomini d’affari
impegnati a diventar milionari:
io  non ne ho e son contento così.

Se non ho niente non ho neanche fastidi,
al chiaro di luna posso sognare,
con un raggio di sole mi posso scaldare,
e tutto aggiusta un buon bicchiere di vino.

La vita è bella e deve esser goduta,
chi è bravo si può mettere a cantare
con la voce schiarita da una bella bevuta.

Se una chitarra comincia a suonare
andiamole appresso per farci sentire
dalle stelle lassù che ci stanno a guardare.

Nessun commento: