A vita a l’è bèla e besögna
gudì.
A me ne riu de sti omi
d’afari
invexendai pe’ vegnì
miliunari:
mi a nu n’ho e a sun
cuntèntu cuscì.
S’a nu l’ho rèn a nu ho
mancu ciacrin,
au ciaru da lüna a posciu sugnà,
cu-in ragiu de sù a me
posciu ascaudà,
e tütu u l’arangia in bon
gotu de vin.
A vita a l’è bèla e a vesse
gudüa,
chi l’è bülu u se po mete a
cantà
cu-a vuuxe s-ciairìa da ina
bèla bevüa.
Se ina chitarra a se mete a
sunà
andamughe apröu pe’ fasse
sentì
dae stele lasciü ch’i ne
stan a gardà.
Aldo Bottini – Dialetto di Sanremo
LA VITA È BELLA
La vita è bella e bisogna
godere.
Fanno ridere questi uomini
d’affari
impegnati a diventar
milionari:
io non ne ho e son contento così.
Se non ho niente non ho neanche
fastidi,
al chiaro di luna posso
sognare,
con un raggio di sole mi
posso scaldare,
e tutto aggiusta un buon
bicchiere di vino.
La vita è bella e deve esser
goduta,
chi è bravo si può mettere a
cantare
con la voce schiarita da una
bella bevuta.
Se una chitarra comincia a
suonare
andiamole appresso per farci
sentire
dalle stelle lassù che ci
stanno a guardare.
Nessun commento:
Posta un commento