domenica 8 dicembre 2019

U LENCIU di Vincenzo Jacono


Inte l’arte du son l’è chitarrista,
Inte chela du cantu rumanzé,
Intu scurà di goti ancù ciü artista
E, de vote, urtulan l’è de mesté.

Fina intu sport u l’è stau specialista
Pe’ a cursa a pè cu a bute, in sci u pavé,
E curidù sci a soma longu a pista
D’in ciassa d’erbe fin a San Miché.

Parescu a Leunardu, ascì, a dà a mentu
S’è persu a cum’u vœra l’uxelun,
E a prœaghe dau tèitu du casun

Cun due persiane messe in muvimentu…
Ma u l’è ciumbau de vœru int’a s-ciümàira,
E i l’han cuïu cu a cassa lasagnàira…



Vincenzo Jacono – Dialetto di Sanremo


IL LENCIU

Nell’arte del suono è chitarrista,
In quella del canto romanziere,
Nel scolare i bicchieri ancora più artista
E, a volte, ortolano di mestiere.

Perfino nello sport è stato specialista
Per la corsa a piedi con la botte sulla strada lastricata,
E corridore sull’asina lungo la pista
Da piazza delle erbe a San Michele.

Simile a Leonardo (da Vinci), pure, ad osservare
Si è perso a come vola l’uccellino,
E a provarci dal tetto del casolare

Con due persiane messe in movimento…
Ma è piombato di volo nella fiumara,
E lo hanno raccolto con la schiumarola…

Nessun commento: