domenica 3 settembre 2017

E BUXIE DE TÜTI I GIURNI di Dino Ardoino


«Cumprimènti aa scià Tissia ch’a l’ha avüu
ina petita bèla e prusperuusa».
«Vivi augüri a Sempronia ch’a va spuusa
cun Caiu ch’u l’è unèstu e bènvusciüu».

«Cunduianse pe’ u caru e cunusciüu
bonàgnima, che a vita laburiuusa
u l’ha finiu int’a paixe religiuusa
tra u regrétu du mundu rincresciüu».

Cuscì i giurnali. E i n’amenèstra tanti
de sti cumènti bèli e agaribài
che a léziri u se rèsta dübitanti:

- Ma fiöi renèrci u nu ne nasce mai?
- E cand’i se marìa sèrti breganti?
- Cum’i pon tüti i morti esse stimài?

Parescu a l’elefante u pelandrun
forsci u s’acubia e u möire d’aciatun?



Dino Ardoino – Dialetto di Sanremo


LE BUGIE DI TUTTI I GIORNI

«Complimenti alla Signora Tizia che ha avuto
una bimba bella e prosperosa».
«Vivi auguri a Sempronia che va sposa
con Caio che è onesto e benvoluto».

«Condoglianze per il caro e conosciuto
buonanima, che la vita laboriosa
ha terminato nella pace religiosa
tra il rimpianto del mondo dispiaciuto».

Così i giornali. E ne propinano tanti
di questi commenti belli e garbati
che a leggerli si rimane dubbiosi:

- Ma bambini rachitici non ne nascono mai?
- E quando si sposano certi masnadieri?
- Come possono tutti i morti essere stimati?

Eguale all’elefante il pelandrone
forse s’accoppia e muore di nascosto?

Nessun commento: