giovedì 11 luglio 2019

INA BURIANA ESTIVA di Maria Ros


In sci u Càgiu due gnivure negre e pansüe
i se sun atruvàe pé caixu.
Bona cumà, i séi anche vùi chi de passagiu?”
Oh! Lasciàime perde, a sùn céna de lascimestà,
a g'ho ina pànsa runda d'àiga...”
Propriu a mì i m'ù vegnì a cuntà!
Gardai a mea de pànsa,
a nu vegu l'ura de puréme descaregà!
Dau Gozu, mugugnandu e rangugnandu,
u l'ariva u tròn tütu arragiau,
e u cumensa a tronà ch'u paixeva u terremotu.
Pe' tüti i lampi e i fùrgari
de stu gramu mundu, u diixeva,
i nu l'avéi ancù finiu de ciapetà?
Desgagiàmuse, des-ciulàive, e andai sübitu a travaglià!”
Ma u l'è cuscì pòucu agaribau
ch'u so sbrajun u ne fa aressautà
e chì u sucede u finimundu:
u sciùscia u vèntu, u trona, u lampa
ina gnìvura spaventà a scapa sciü de pè San Romilu,
l'àutra giü de pé a Cola a se va a arübatà
e inte stu ciavirà i se sun scuntrae cu' e panse
e giü àiga, àiga da anegà!
A-a fin, de chelu ch'u resta de ste gnìvure
tüte strassae e stirassae dau ventu
a brassetu i se ne van.
Fina u tron u l'ha finiu de brundurà.
A-a fin
u sciorte in bèlu sù
ch'u sciüga e ürtime gusse
de stu tempuralun.



Maria Ros – Dialetto di Sanremo


UNA BURIANA ESTIVA

Sul Monte Caggio due nuvole nere e panciute
si sono incontrate per caso.
Buongiorno, comare, siete anche voi qui di passaggio?”
Oh, Lasciatemi perdere, sono piena di insofferenza,
ho la pancia piena d'acqua...”
Proprio a me lo venite a raccontare!
Guardate la mia di pancia,
non vedo l'ora di potermi scaricare!”
Da Gozo, mugugnando e brontolando,
arriva il tuono tutto arrabbiato,
ed inizia a tuonare che sembra il terremoto.
Per tutti i lampi e i fulgari
di questo mondogramo, diceva,
non avete ancora finito di ciapetare?
Spicciamoci, sbrigatevi, e andate subito a lavorare!”
Ma è così poco graziato
che il suo rumore le fa spaventare
e qui succede il finimondo:
soffia il vento, tuona, lampeggia
una nuvola spaventata scappa su per San Romolo,
l'altra giù per la Colla va a cadere
e in questo capovolgersi si sono scontrate con la pance
e giù acqua, acqua da annegare!
Alla fine, di ciò che rimane di queste nuvole
tutte strappate e trascinate dal vento
a braccetto se ne vanno.
Anche il tuono ha finito di brontolare.
Alla fine esce un bel sole
che asciuga le ultime gocce
di questo grosso temporale.

Nessun commento: