sabato 11 luglio 2020

CUM’A L’È di Mario Saredi



Sta fiàcca
mai sentìa.
A me pìglia
nun sùlu
intu caminà,
ma int’u bulegà,
aiscì int’u pensà.
Ch’u scìe
l’incumènsu
d’a fìn,
chèlu cucchìn.
L’èra  maiscì bèlu,
cùme e furmìgure,
spediie
e ciàche vòuta
ch’i se scòntra,
ti hai vistu,
l’è in baixìn.
Vurerìa èsse 
aisci mi,
ina furmìgura.
Che de còuse
purerìa fa,
aiscì,
se nu hon mai
incuntràu,
pe’ camìn,
nesciün da baixià.



Mario Saredi – Dialetto di Camporosso
2018
           

COME MAI

Questa fiacca 
mai sentita.
Mi prede
non solo
nel camminare,
ma nel muovermi,
pure nel pensare.
Che sia
l’inizio
della fine,
accidenti.
Era cosi bello,
come le formiche,
svelte
e ogni volta
che si incontrano,
hai visto,
è un bacio.
Vorrei essere
anch’io,
una formica.
Quante cose
Potrei  fare,
anche,
se non ho mai
incontrato
per strada,
qualcuno da baciare.

Nessun commento: